|
www.Asigurari-Sebis.com
|
www.facebook.com/Asigurari.Sebis.Arad
|
Despre - Asigurări
Vă sunt prezentate mai jos, câteva informaţii generale, despre asigurări.
Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.
Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de servicii în momentul în care o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice sau juridice, oferă acestora un serviciu şi anume obligaţia de a prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente.
Elementele asigurărilor
1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate;
2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa, care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau care se asgiruă pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane;
3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;
4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative şi reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat;
5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părţile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:
- cererea de asigurare;
- poliţa de asigurare;
- condiţiile contractuale pentru asigurarea de bază şi pentru clauzele suplimentare ataşate.
6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată;
7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;
8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;
9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;
10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesa să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despagubirilor;
11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;
12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;
2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa, care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau care se asgiruă pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane;
3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;
4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative şi reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat;
5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părţile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:
- cererea de asigurare;
- poliţa de asigurare;
- condiţiile contractuale pentru asigurarea de bază şi pentru clauzele suplimentare ataşate.
6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată;
7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;
8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;
9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;
10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesa să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despagubirilor;
11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;
12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;
Clasificarea asigurărilor
Asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă pot fi clasificate după mai multe criterii:
După domeniul la care se referă:
Asigurările de bunuri - au ca obiect diferite valori materiale aparţinând unor persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau accidentelor;
Asigurările de persoane - au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuare consecinţelor negative cauzate de calamităţi naturale, accidente sau boli;
Asigurările de răspundere civilă - asigurătorul îsi asumă obligaţia de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane.
După obiectul de activitate:
1. Asigurări de viaţă
a. Asigurări de viaţă clasice - asigurarea de supravieţuire, prin care suma asigurată urmează să fie platită la decesul unei persoane (asiguratul de viaţă), cu condiţia ca decesul să se producă în decursul vieţii unei alte persoane (a doua viaţă); - asigurarea de deces, în care evenimentul asigurat este decesul asiguratului produs pe durata de valabilitate a contractului de asigurare; - asigurarea mixtă de viaţă, în care evenimentele asigurate sunt supravieţuirea şi decesul asiguratului, iar suma asigurată se plăteşte asiguratului sau unei alte persoane nominalizate de acesta.
b. Anuităţi - anuitatea (asigurare de tip rentă) presupune plata periodică pe timpul vieţii anuitantului în schimbul unei sume plătite o singură dată sau în forma unei serii de prime.
c. Asigurări de viaţă suplimentare - sunt asigurări ataşate suplimentar la o poliţă şi care măresc prin suma asigurată suplimentar protecţia standard oferită prin asigurarea de baza. Acordarea uneia sau mai multor despăgubiri pentru asigurările suplimentare nu influenţează valoarea asigurării de bază. Acestea cuprind: - asigurări de vătămări corporale din accidente; - asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident, care sunt asigurări prin care asiguratorul preia riscul financiar aferent pierderii capacităţii de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident survenit pe durata contractului; - asigurări de deces rezultat dintr-un accident; acest tip de asigurare suplimentează protecţia oferită de asigurarea de bază pentru deces şi în plus faţă de returnarea primelor pentru asigurarea de bază, oferă beneficiarului o sumă stabilită de asigurat în cazul producerii decesului.
d. Asigurări de căsătorii şi de naştere - dota pentru căsătorie - se încasează cu ocazia căsătoriei sau la expirarea poliţei, dacă beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. În cazul asigurărilor de naştere, suma asigurată se plăteşte la apariţia unui copil şi e menită să asigure acoperirea nevoilor viitoare ale copilului.
e. Asigurări unit-linked - asigurări de viaţă legate de investiţii, pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată asiguratului (unit-linked); acest tip de produse financiare combină caracteristicile asigurărilor de viaţă cu cele ale unor produse de investiţie, respectiv protecţia oferită de o poliţă de asigurare de viaţă cu beneficiile unor investiţii administrate în scopul exclusiv al asigurării.
f. Asigurări permanente de sănătate - administrate la fel ca asigurările de viaţă, sunt asigurări pe termen lung, similare celor de viaţă. Principalul beneficiu este un venit pentru asigurat în perioada când nu este apt de muncă. Asiguratorul rămâne expus permanent la risc, indiferent de schimbările intervenite în starea de sănătate a asiguratului.
g. Asigurări de capitalizare - oferă beneficiarului, la maturitatea contractului, suma asigurată garantată la care se adaugă beneficiul investiţional. Acestea cuprind:
- asigurări de viaţă cu primă unică, care presupun că plata primei să se facă o data, de obicei la începutul contractului;
- asigurări de viaţă cu primă eşalonată, care presupun că plata primelor să se faca, în funcţie de condiţiile prevăzute în contract, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.
2. Asigurări de persoane;
3. Asigurări de autovehicule;
4. Asigurări maritime şi de transport;
5. Asigurări de aviaţie;
6. Asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;
7. Asigurări de răspundere civilă
a. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care se referă atât la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, internă, pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, cât şi la asigurarea de răspundere civilă auto, externă, Carte Verde, care acoperă orice răspundere rezultată din producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului. Acestea sunt obligatorii şi facultative.
b. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, prin care se acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport aerian, inclusiv răspunderea transportatorului.
c. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval, destinate acoperirii oricărei răspunderi rezultate prin producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport maritim, fluvial, lacustru sau pe canale navigabile, inclusiv răspunderea transportatorului.
d. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane, altele decât cele acoperite de asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, asigurările de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian şi asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval. În această categorie întâlnim asigurarea de răspundere civilă profesională; răspunderea societăţilor specializate, răspunderea civilă legală.
8. Asigurări de credite şi garanţii;
9. Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate şi asigurări agricole.
După forma juridică de realizare:
1. Asigurările obligatorii - rezultă din interesul economic şi social al întregii comunităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor unor accidente
Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important numâr de persoane fizice şi juridice sunt ameninţate de anumite riscuri astfel încât fiecare deţinător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor respective.
În România există două tipuri de asigurări obligatorii şi acestea sunt : asigurarea obligatorie pentru deţinătorii de autovehicule pentru cazurile de răspundere civilă conform legii 136/1995 şi asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor conform legii 260/2008.
Asigurarea obligatorie este fără termen, acţionând tot timpul cât exista bunul asigurat. În cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naştere în mod automat din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.
2. Asigurările facultative - iau naştere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat.
Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări pentru o despăgubire mai mare.
Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, riguros stabilită în contractul de asigurare. În situaţia în care apar unele pagube înainte de plata primei de asigurare sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei, asigurătorul nu acordă despăgubirea respectivă.
După riscul cuprins în asigurare:
1. Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mişcărilor seismice, etc. Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt clădirile, construcţiile utilajele şi instalaţiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, etc.;
2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţilor, alunecărilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile şi rodul viilor;
3. Asigurările pentru boli epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;
4. Asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport şi încarcăturile aflate în acestea;
5. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor (deces, boli, accidente) - în cazul asigurărilor de viaţă;
6. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate terţelor persoane prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activităţi;
După sfera de cuprindere în profil teritorial:
1. Asigurările interne - au caracteristic faptul că părţile contractante domiciliază (au sediul) în aceeaşi ţară, bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiaşi ţări iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu;
2. Asigurările externe - au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care se încheie contractul de asigurare ori una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării se afla pe teritoriul altei ţări.
După domeniul la care se referă:
Asigurările de bunuri - au ca obiect diferite valori materiale aparţinând unor persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau accidentelor;
Asigurările de persoane - au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuare consecinţelor negative cauzate de calamităţi naturale, accidente sau boli;
Asigurările de răspundere civilă - asigurătorul îsi asumă obligaţia de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane.
După obiectul de activitate:
1. Asigurări de viaţă
a. Asigurări de viaţă clasice - asigurarea de supravieţuire, prin care suma asigurată urmează să fie platită la decesul unei persoane (asiguratul de viaţă), cu condiţia ca decesul să se producă în decursul vieţii unei alte persoane (a doua viaţă); - asigurarea de deces, în care evenimentul asigurat este decesul asiguratului produs pe durata de valabilitate a contractului de asigurare; - asigurarea mixtă de viaţă, în care evenimentele asigurate sunt supravieţuirea şi decesul asiguratului, iar suma asigurată se plăteşte asiguratului sau unei alte persoane nominalizate de acesta.
b. Anuităţi - anuitatea (asigurare de tip rentă) presupune plata periodică pe timpul vieţii anuitantului în schimbul unei sume plătite o singură dată sau în forma unei serii de prime.
c. Asigurări de viaţă suplimentare - sunt asigurări ataşate suplimentar la o poliţă şi care măresc prin suma asigurată suplimentar protecţia standard oferită prin asigurarea de baza. Acordarea uneia sau mai multor despăgubiri pentru asigurările suplimentare nu influenţează valoarea asigurării de bază. Acestea cuprind: - asigurări de vătămări corporale din accidente; - asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident, care sunt asigurări prin care asiguratorul preia riscul financiar aferent pierderii capacităţii de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident survenit pe durata contractului; - asigurări de deces rezultat dintr-un accident; acest tip de asigurare suplimentează protecţia oferită de asigurarea de bază pentru deces şi în plus faţă de returnarea primelor pentru asigurarea de bază, oferă beneficiarului o sumă stabilită de asigurat în cazul producerii decesului.
d. Asigurări de căsătorii şi de naştere - dota pentru căsătorie - se încasează cu ocazia căsătoriei sau la expirarea poliţei, dacă beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. În cazul asigurărilor de naştere, suma asigurată se plăteşte la apariţia unui copil şi e menită să asigure acoperirea nevoilor viitoare ale copilului.
e. Asigurări unit-linked - asigurări de viaţă legate de investiţii, pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată asiguratului (unit-linked); acest tip de produse financiare combină caracteristicile asigurărilor de viaţă cu cele ale unor produse de investiţie, respectiv protecţia oferită de o poliţă de asigurare de viaţă cu beneficiile unor investiţii administrate în scopul exclusiv al asigurării.
f. Asigurări permanente de sănătate - administrate la fel ca asigurările de viaţă, sunt asigurări pe termen lung, similare celor de viaţă. Principalul beneficiu este un venit pentru asigurat în perioada când nu este apt de muncă. Asiguratorul rămâne expus permanent la risc, indiferent de schimbările intervenite în starea de sănătate a asiguratului.
g. Asigurări de capitalizare - oferă beneficiarului, la maturitatea contractului, suma asigurată garantată la care se adaugă beneficiul investiţional. Acestea cuprind:
- asigurări de viaţă cu primă unică, care presupun că plata primei să se facă o data, de obicei la începutul contractului;
- asigurări de viaţă cu primă eşalonată, care presupun că plata primelor să se faca, în funcţie de condiţiile prevăzute în contract, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.
2. Asigurări de persoane;
3. Asigurări de autovehicule;
4. Asigurări maritime şi de transport;
5. Asigurări de aviaţie;
6. Asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;
7. Asigurări de răspundere civilă
a. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care se referă atât la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, internă, pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, cât şi la asigurarea de răspundere civilă auto, externă, Carte Verde, care acoperă orice răspundere rezultată din producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului. Acestea sunt obligatorii şi facultative.
b. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, prin care se acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport aerian, inclusiv răspunderea transportatorului.
c. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval, destinate acoperirii oricărei răspunderi rezultate prin producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport maritim, fluvial, lacustru sau pe canale navigabile, inclusiv răspunderea transportatorului.
d. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane, altele decât cele acoperite de asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, asigurările de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian şi asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval. În această categorie întâlnim asigurarea de răspundere civilă profesională; răspunderea societăţilor specializate, răspunderea civilă legală.
8. Asigurări de credite şi garanţii;
9. Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate şi asigurări agricole.
După forma juridică de realizare:
1. Asigurările obligatorii - rezultă din interesul economic şi social al întregii comunităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor unor accidente
Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important numâr de persoane fizice şi juridice sunt ameninţate de anumite riscuri astfel încât fiecare deţinător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor respective.
În România există două tipuri de asigurări obligatorii şi acestea sunt : asigurarea obligatorie pentru deţinătorii de autovehicule pentru cazurile de răspundere civilă conform legii 136/1995 şi asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor conform legii 260/2008.
Asigurarea obligatorie este fără termen, acţionând tot timpul cât exista bunul asigurat. În cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naştere în mod automat din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.
2. Asigurările facultative - iau naştere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat.
Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări pentru o despăgubire mai mare.
Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, riguros stabilită în contractul de asigurare. În situaţia în care apar unele pagube înainte de plata primei de asigurare sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei, asigurătorul nu acordă despăgubirea respectivă.
După riscul cuprins în asigurare:
1. Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mişcărilor seismice, etc. Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt clădirile, construcţiile utilajele şi instalaţiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, etc.;
2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţilor, alunecărilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile şi rodul viilor;
3. Asigurările pentru boli epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;
4. Asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport şi încarcăturile aflate în acestea;
5. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor (deces, boli, accidente) - în cazul asigurărilor de viaţă;
6. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate terţelor persoane prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activităţi;
După sfera de cuprindere în profil teritorial:
1. Asigurările interne - au caracteristic faptul că părţile contractante domiciliază (au sediul) în aceeaşi ţară, bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiaşi ţări iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu;
2. Asigurările externe - au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care se încheie contractul de asigurare ori una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării se afla pe teritoriul altei ţări.
Sursa articolului: https://ro.wikipedia.org/wiki/Asigurare
ASIGURĂRI SEBIŞ - BROKERUL TĂU DE ASIGURĂRI
ASIGURĂRI SEBIŞ - Copyright 2016 - Toate drepturile rezervate